Volcanoes that mumble senselessly about the making of the world and spit mud over ancient landscapes. Alive clay craters driven by the breath that erupts from a depth of over 3000 meters, produce strange ephemeral forms which then trickle down like tears of dirt on the time- and sun-wrinkled cheek of a continuously new world. I listened to their magic clay bubblings, filled my lungs with their sulfurous breath and carved into the earth's sculpture everything I thought I understood.

​

Les volcans qui marmonnent déraisonnablement sur le commencement du monde et crachent de la boue sur des paysages d'autrefois. Des cratères d'argile vivante entraînés par le souffle qui surgit d'une profondeur de plus de 3 000 mètres, émergent des formes éphémères insolites qui coulent alors comme des larmes de boue sur la joue ridée par le temps et le soleil d'un monde toujours nouveau. J'ai écouté le bafouillage magique de la boue, j'ai rempli mes poumons de son souffle sulfureux et j'ai sculpté dans la sculpture de la terre tout ce que j’ai cru avoir compris.

​

Vulcani care bolborosesc fără noimă despre facerea lumii și scuipă cu noroi peisaje din alte timpuri.

Cratere de lut viu antrenate de suflul ce erupe de la o adâncime de peste 3000 de metri izvorăsc forme efemere nemaivăzute ce se preling apoi ca niște lacrimi de jeg pe obrazul brăzdat de timp și soare al unei lumi mereu inedite.

Am ascultat bolboroselile magice de lut, mi-am umplut plămânii cu respirația lor sulfuroasă și am sculptat în sculptura pământului tot ceea ce am crezut c-am înțeles.